Shows – Paula Craioveanu

2021 SHOWS

Group Show – The Hive Gallery, Los Angeles, – “Rising Stars of 2021“, June 5th- 26th
You can see more on the gallery’s website, here:
Art For Sale – Hive Gallery

Interview Casoteca Magazine – March – April 2021

2020 SHOWS

Neo-Mythology, November 14-29, 2020

INCONTRI URBANI, GALERIA OCCIDENTULUI, BUCHAREST, June 14-29, 2020

GLEAMING APOLLO – LAAA – GALLERY 825 – ONLINE SHOW
June 2 – 11, 2020

“NON – SEQUITUR” LOS ANGELES ART ASSOCIATION – GALLERY 825
AUGUST 2020

FIELD OF VISION – LOS ANGELES ART ASSOCIATION – GALLERY 825
JULY 2020

NEW NUDE 2 – BG GALLERY – SANTA MONICA
ARTSY ONLINE SHOW

SECLUSION ART SHOW LOS ANGELES ART ASSOCIATION 825 GALLERY
APRIL 9TH

U ART GALLERY, BUCHAREST, ROMANIA
GROUP SHOW 1/13.2020-2/12/2020

NAWA NEW YORK – SMALL WORKS WINTER 2020
February 5 – February 26

See video of the opening here

FRESH HONEY & RISING STARS – THE HIVE GALLERY – DOWNTOWN LOS ANGELES

ROMANIA LIBERA 17 IANUARIE – ALBASTRU CULOAREA ANULUI

INTERVIU ROMANIA LIBERA 2.02.2020

Mituri eterne reinterpretate într-un stil contemporan

“Antichitatea este o sursă inepuizabilă de inspiraţie. Mă preocupă această alăturare modernitate – antichitate. Apoi imaginile, estetica inspirată de antichitate adusă într-un context sau într-un interior modern. Am construit o lume de imagini bazată pe personajele de legendă, centauri, amazoane, eroi – personaje fantastice, creaturi mitologice”, Paula Craioveanu.

Câte lucrări de-ale tale prezinţi în această expoziţie? Care dintre ele sunt inspirate din mitologie?
Sunt 10 lucrări de dimensiuni diferite: o pictură în ulei „Minotaur în interior”. Apoi sunt 5 lucrări de grafică, tuş pe hârtie, Meduza, Triton, Centaur, Apollo, şi 4 lucrări colaje foto digitale: Dualitate, Calm, Adam şi Eva, Fereastra .
Lucrările fac parte din proiectul “ Neo-Mitologie” pe care l-am iniţiat cu câţiva ani în urmă şi dezvoltat pe parcurs. O abordare fantastică cu caracter sacru asupra lumii. Figurativ, cu o latură fantastică. Mitologia este o lume imaginară care inspiră şi în care artiştii se regăsesc, o lume care vorbeşte despre experienţele umane, dar care aduce în plus magie si mister. Fiecare compoziţie, precum şi întregul ciclu dedicat acestei tematici au darul de a provoca privitorului o bucurie.

Ce te-a făcut să abordezi aceasta temă? De unde interesul pentru mitologie?

Mitul este de fapt o legendă, o povestire fabuloasă cu caracter sacru, care investeşte cu puteri neobişnuite şi supranaturale fapte, oameni, lucruri, o sursă de inspiraţie pentru emoţii şi caractere umane. Miturile şi legendele au servit sute de ani drept surse de inspiraţie pentru crearea operelor de artă. Temele antice au fost mereu în centrul atenţiei, până la inceputul secolului XX, care a însemnat ruptura cu tradiţia. Mitologia stă la baza culturii europene.
Anticii ar fi zis: „artiştii sunt inspiraţi de zei”. Temele vin din subconştient. Inspiraţia vine din istorie, literatură, dar şi din viaţă! Sau din educaţia clasică. Până la urmă, lucrările sunt răspunsul căutărilor personale, experienţelor şi etapelor prin care am trecut.
Sunt o admiratoare a Antichităţii şi, în aceeaşi măsură, şi a Renaşterii. Idealul clasic a rămas definiţia acceptată a frumosului până în prezent. De aici recursul la antichitate şi referinţele la idealul clasic. Renaşterea propune un model de umanitate care încearcă să împace valorile antice cu creştinismul.
Postmodernismul, curent artistic în care se pot înscrie şi lucrările din expoziţie, aduce zeii în viaţa de zi cu zi, făcându-i mai accesibili, mai umani, chiar sensibili. Postmodernisul în artă, sau arhitectură, a apărut în anii ’70 – ‘80 şi este o reacţie la modernism şi funcţionalism. Una din caracteristicile lui în artă sau arhitectură ar fi recursul la istorie. În artă, pictura se întoarce într-o anumită măsură la tradiţie, la pigment şi pânză. Dar curentul include şi tehnologia modernă şi recreerea lumilor în realitatea virtuală.

Cât este de abordată tema antichităţii în artă, ştiut fiind că ai participat la mai multe expoziţii, în special în Statele Unite?

Dali, este primul care recurge la istoria artei şi la trecut şi se foloseşte de mituri pentru a explora teme personale. Include în scenele sale zeităţi sau eroi şi personaje, precum Narcis, Leda, Icar. Acest lucru devine evident în perioada târzie, numită clasică, a picturii lui. În gravurile şi picturile lui Picasso apar Pegas, minotaurul, fauni, zei şi zeiţe, în maniera lui, cubist-expresionistă. Jeff Koons, celebrul artist contemporan american ale cărui lucrări se vând actualmente la licitaţii cu preţuri record, atingând şi sume de peste 20 de milioane de dolari, se joacă cu personaje mitologice, cum este lucrarea Venus Metalic, realizată în perioada 2010-2012. Nu în ultimul rând şi tatăl meu, Vasile Craioveanu, pictor şi ceramist, avea lucrări inspirate din mitologia greco-romană şi reprezenta personaje mitologice în pictură şi ceramică.

Cum consideri că este apreciată această temă în România?

Nu aş putea spune că mitologia este o temă folosită mult de artiştii noştri. În anul 2018, luna decembrie, am avut expoziţia “Perspective mitologice”, găzduită de Qreator şi care a fost apreciată. Lucrările din expoziţie au făcut parte din acelasi proiect “Neo-Mitologia”, proiect pe care l-am prezentat şi în expoziţiile din Los Angeles şi New York. Am propus o interpretare contemporană a miturilor şi sacralităţii atemporale, o reconstrucţie a miturilor în condiţii existenţiale actuale. Mitologia este în final un mod de explicare a prezentului printr-o viziune din trecut.

______________________________________________________________________________________________________________________________

Eternal myths reinterpreted in a contemporary style

“Antiquity is an endless inspiration resource. What interests me is this mix of modernity and antiquity. Then the images and the esthetic inspired by antiquity brought into a modern context or modern interior. I have been trying to build a world of images based on legendary characters: centaurs, amazons, heroes – fantastic or mythological creatures.“

How many works are you presenting in this show? Which of them are inspired by mythology?
There are 10 works of various dimensions: an oil painting “Minotaur in an Interior”, 5 graphic works ink on paper: “Medusa”, “Triton”, “Centaur”, “Apollo” and 4 digital photo collages: “Duality”, “Calmness”, “Adam and Eve”, “The Window”. All these works are part of a project entitled “Neo-Mythology” which I started on several years ago and developed on the way. It s a fantastic approach, with a sacred character, of the world. Figurative, with a fantastic side. Mythology is an imaginary world inspiring artists, where artists find themselves, a world telling about human experience, doubled by magic and mystery. Each work in this cycle is supposed to bring joy to the viewers.

What made you approach this theme? Where is this interest for mythology coming from?

Myth is in fact a legend, a fabulous story with a sacred character, which gives supernatural, uncommon powers to deeds, people, things and which became a source of inspiration and emotions for humans. Myths and legends have been for centuries sources of inspiration for creation in art. Antique themes have been in the center of attention, up to the beginning of the 20th century, which broke with tradition. Mythology is the basis of the European culture. The ancients would have said: “Artists are inspired by Gods”. Themes are coming out of the unconscious mind. In fact inspiration comes out of history, literature and also from life itself. Or from classical education. In the end, artworks are in my case the result of personal research, experiences and stages I went through.

I am an admirer of the Antiquity and to the same extent of the Renaissance. The classical ideal is still up to now being accepted as the definition of beauty. From here the recourse to Antiquity and the references to the classical ideal. The Renaissance presents us with a a new model for humanity that tries to reconcile ancient values with Christianity. Postmodernism, the artistic trend I am subscribing to with the works in this show, brings Gods to everyday life making them more accessible, human and sensitive. Postmodernism in art and architecture came out in the seventies and eighties as a reaction to Modernism and Functionalism. One of its traits would be the recourse to history. In art, painting returns to a certain extent to tradition, to pigment and canvas. But it also includes modern technology and the recreation of worlds in a virtual reality.

How often is this theme used in world art, knowing that you participated in several shows, mostly in the United States?

Salvador Dali is the first one who looks into art history and the past and uses myths in order to explore personal themes. He includes in his scenes deities or heroes and characters like Narcis, Leda or Icarus. These appear in his late period, also named classical, of his creation. In Picasso’s paintings and gravures we see the Minotaur, fauns, gods and goddesses in his cubist-expressionist manner. Jeff Koons, the celebrated contemporary American artist, whose works are being sold at auctions for record prices going as much up as over 20 million dollars, is playing with mythological characters, for instance in his work Venus Metallic from his 2010-2012 period. And last but not least, my father Vasile Craioveanu, painter and ceramist, had works inspired by the Greek and Roman mythology by using mythological characters in his paintings and ceramics.

Do you think these themes are appreciated in Romania?

I could not say that themes from mythology are being much used by Romanian artists. In December 2018 I had a show named “Mythological Perspectives” at Qreator art space in Bucharest, which was much appreciated. The works in the show are part of the same Neo-Mythology project, which I showed in Los Angeles and New York. I was proposing a contemporary interpretation of myths and timeless sacrality, a reconstruction of myths in the present conditions. Mythology is in the end a way of explaining the present through a past vision.

2019 SHOWS

REFLECTII U-ART GALLERY – BUCHAREST – 17.01-13.02.2020

SALONUL MEDIEVAL 2019 – BUCHAREST- 19.09-1.10.2019

SALONUL DE PICTURA 2019 – Galeria Caminul Artei – Bucuresti – 2-24 decembrie 2019

SINTEZE – Muzeul Bucurestiului – Palatul Sutu, Bucuresti

PORTAL – BG GALLERY October 19 – November 2nd, Santa Monica, Bergamot Station, 2019

Art can take us to places that are figments of the imagination, let us see people consigned to a paragraph in a history book, or even transport us to realms that never have and never will exist.

bG Gallery continues its newly-incepted residency at Bergamot Station with “Portal”, a show that asks the viewer open their mind, and be lifted toward fantastical realms, surrealist fantasies, and mystical manifestations of transcendent transmissions from a series of artists–known and unknown.

Artists: Francisco Goya, Max Ernst, Francisco Zuniga, George Segal, Raymond Pettibone, George Condo, Adam Brown, Aleksandra Mantelzak, Alex Ballotta, Alex Currie, Alexandra Woody, Alexander McVickar, Allan Peach, Amari Jade, Bob Schimel, Chrilz, Claudette Losier, Cristina Paulos, Doug Johns, Doug Sutherland, Ellierex, Gar Benedick, Georgina Saborio, Hung Viet Nguen Jim Newberry, Katharine Weber, Kathy S. Copsey, Madam X, Maria Oliveira, Miles Regis, Nelson Munares, Pamela Mower-Conner, Paula Craioveanu, Peter Carr, Ramona Otto, Renee Tay, Shen Li, S. P. Harper, Sabrina Epton, Sarah Clough, Sarah Stone, Stephanie Sydney, Steve Montiglio, Steve Roberts, Steve Sangapore, Tanya Solonyka, Walter Impert and more.

GRAFICA ROMANEASCA – 2019 – BUCURESTI
Galeria Caminul Artei 18-30 octombrie, Bucuresti

BODY PARTS ART SHOW -GESTALT PROJECT SPACE @BG GALLERY , BERGAMOT STATION, SANTA MONICA – 2019, September, 7-17

INTERVIU IN ZIARUL ROMANIA LIBERA – 14 IUNIE 2019

Demolare versus restaurare, Interviu de ION DIAMANDI

Casele de epocă au suferit mutilări serioase în perioada comunistă, câteva au fost după aceea renovate şi au devenit sedii de instituţii, altele, în stare jalnică, dispar peste noapte.

Ziarul nostru a prezentat în multe episoade diverse aspecte ale acestei probleme sub forma unei dezbateri la care au participat specialişti, decidenţi, dar şi proprietari, cu scopul de a găsi soluţii pentru conservarea şi valorificarea acestui însemnat patrimoniu cultural. În această ediţie prezentăm ideile unui artist arhitect.

Dacă în perioada ceauşistă s-a procedat la demolări masive de astfel de case, precum şi la o tratare lipsită de respect, astăzi toate aceste aspecte sunt continuate, chiar dacă într-o proporţie mult redusă.

Ce reprezintă casele vechi de la noi? Cât și cum îşi pun pecetea pe spaţiul arhitectural al oraşelor? Au ele valoare, se poate vorbi şi despre originalitatea stilului? La ce soluţii pot apela proprietarii de astfel de case? Cum şi când se poate decide între reabilitare şi demolare? Cum sunt casele nou-construite (după 1990) în comparaţie cu cele vechi? Se pot realiza astfel de case după proiecte noi de arhitectură? Cât şi cum ar trebui să fie implicarea autorităţilor? Merită investit în păstrarea acestui patrimoniu cultural? Sunt numai câteva dintre întrebările care se pot pune pe această temă de mare interes şi de mare actualitate.

La unele dintre aceste întrebări ne răspunde astăzi un artist consacrat, Paula Craioveanu, aceasta având numeroase argumente pentru a oferi răspunsuri relevante, în calitatea sa de arhitect, artist, pictor, grafician şi fotograf. Nu mai puţin important e faptul că locuieşte într-o casă veche din Centrul Istoric al Bucureştiului. De asemenea faptul că a realizat albumul „Portretul unui oraş“, fiind astfel o bună cunoscătoare a detaliilor de arhitectură proprii patrimoniului imobiliar. Aşa cum ne-a declarat, în arhitectură și amenajări, Paula Craioveanu a ales proiecte mici, pe care să le poată realiza singură și pe care să le poată duce la bun sfârşit, punându-și în practică ideile. Mai exact, face amenajări interioare şi proiecte de vile, locuinţe unifamiliale. I-ar plăcea să se ocupe mai mult de proiecte de restaurare, pentru ca a studiat ani de zile arhitectura istorică şi, în acelaşi timp, consideră că înţelege bine structura caselor vechi şi cum pot fi acestea consolidate sau însănătoşite.

Iată crezul său faţă de arhitectură, nu mai puţin relevant în legătură cu tema discutată fiind faptul că printre exemplele pe care le dă de arhitecţi care i-au marcat opera şi stilul se numără cei care au realizat proiecte înainte de război, de la aceștia rămânându-ne imobile pe care le încadrăm în categoria „case vechi“: „Arhitectul este de obicei un perfecţionist care atunci când proiectează o casă ar dori să facă şi amenajarea interioară, ar dori să fie o casă unitară din punct de vedere stilistic, să realizeze şi proiectul de iluminare, să facă şi design de obiect, să intre în detaliu, dar în practică are rar această ocazie. În trecut, artistul era şi arhitect şi pot să dau exemple ilustre din Renaştere, dar voi da mai bine exemple dintre arhitecţii români care au fost şi pictori sau graficieni profesionişti: G.M. Cantacuzino, Marcel Iancu sau Horia Damian. Arhitectura poate fi şi ea o artă, depinde cum este abordată, există «arhitectura inginerilor» şi, în acelaşi timp, există şi arhitectura care pune accent pe estetic, pe proporţii, pe frumos.“

„Bucureşti – Portretul unui oraş“
Proiectul „Bucureşti – Portretul unui oraş“ s-a născut din dorința de a înregistra și fixa valorile arhitecturale ale orașului. A apărut în 2010, iar Paula Craioveanu doreşte să-l reediteze într-o ediție adăugită.

Este vorba despre un album de fotografie, un portret al orașului prin intermediul a sute de imagini, care dorește să analizeze diferite momente din istoria arhitecturii, prin ceea ce a rămas in situ. Din arhitectura Bucureștiului din ultimele sute de ani s-au păstrat biserici, mănăstiri, ruinele Curții Domnești, hanuri. Restul construcțiilor (și cele mai multe) sunt din secolul al XIX-lea, deci destul de recente pentru un oraș european, și puține, dar suficiente pentru a ne face o părere despre evoluția orașului de la stilul otoman balcanic, cu hanuri, mănăstiri, prăvălii, locuințe înconjurate de grădini pe străzi șerpuitoare, până la orașul modern, cel cu bulevarde și trama stradală ortogonală. Sfârșitul secolului XIX și secolul XX au adus stilurile apusene, neoclasicism, eclectism, art deco, modernism, până la arhitectura de metal și sticlă din prezent.

Albumul prezintă străzi, case particulare, construcții publice și detalii reprezentative pentru stilurile arhitecturale, așezate cronologic. Conține, de asemenea, date despre arhitect, stil și anul construcției. Artistul a încercat să aplice metoda arhitecturii comparate și să o ilustreze. Prezentate comparativ, se poate constata cum anumite clădiri conțin elemente stilistice comune, chiar dacă aparțin unor arhitecți diferiți, și dintre acestea unele sunt mai valoroase și merită scoase în evidență, în timp ce altele sunt reluări ale unor stiluri și teme.

În cronologia albumului, se poate vedea cum ornamentele au dispărut progresiv și au fost înlocuite de detalii tehnice. Cu timpul, a prevalat funcționalul, iar partea artistică a devenit mai puțin importantă. Ornamentul vorbește despre epoca și caracterul celor pentru care a fost creată construcția. Arhitectura modernă a eliminat ornamentul, fiind considerat un surplus inutil, astfel încât au devenit mai importante structura unei clădiri și multiplicarea în masă a construcțiilor.

În album au fost incluse pagini cu sculpturi – capete decorative de pe fațade, unele din ceramică, altele din piatră sau mai noi, din ciment, numite și mascheroni. Alăturate, creează o imagine de ansamblu, un colaj, o armată de personaje feminine și masculine aparținând altei epoci.

Deși s-a demolat mult începând cu anii ’70 și în anii ’80, și s-a încercat ștergerea trecutului, încă mai există case vechi! Analizând raportul dintre nou și vechi în oraș, se observă cum zona veche este mult mai mică și dispare pe zi ce trece.

„Personal, sunt atașată de oraș și de arhitectura istorică; sunt adepta restaurării și mă opun demolărilor. Casele vechi posedă anumite calități, sunt mai spațioase decât apartamentele noi, care sunt construite conform teoriei spațiului minimal necesar. Materialele sunt naturale, doar cărămidă și lemn; betonul s-a introdus în perioada interbelică, dar se folosea doar limitat, la început doar la planșee, și nu pentru cadre, centuri, grinzi. Casele istorice, chiar dacă nu sunt monument, au un stil, proporții, echilibru, ornamente, detalii. Multe sunt unicat. Au valoare tocmai pentru că provin din alt timp și sunt reprezentantul acelui timp.

Trecutul este important. Bineînțeles, ar trebui în primul rând restaurate monumentele istorice – și acestea, la rândul lor, sunt grupate în monumente de clasa A sau B, după gradul de importanță. Restaurarea înseamnă de multe ori introducerea betonului și refacerea completă a ornamentelor, distrugerea casei și apoi reconstrucția ei. De multe ori rezultă o altă casă! Obiectul istoric, care este unic, dispare. Cred că ar trebui intervenții mai puțin brutale și conservatoare. Demolările nu înseamnă neapărat progres! Multe case și vile au fost înlocuite cu blocuri – locuințe sau birouri – care nu sunt altceva decât arhitectură de consum.

Teoria potrivit căreia este mai ieftin să demolezi și să construiești ceva nou, decât să restaurezi, este complet falsă; nu este mai ieftin, este doar mai facil și mai rapid, manopera fiind mai redusă. Casele vechi pot deveni confortabile, așa cum este o locuință modernă.

Se poate remarca şi o notă de optimism: în ultimul timp s-au refăcut și restaurat multe vile, iar proprietarii au devenit mândri de ele.“

Bucureştiul, oraş ideal?
„Bucureștiul are multe probleme, cum ar fi cea a blocurilor neconsolidate, numărul din ce în ce mai mare de mașini, distrugerea zonelor protejate de arhitectură, dar aceste probleme ar trebui rezolvate de administrație, un artist sau un arhitect are foarte puțină putere. În general, există o grijă redusă pentru om și calitatea vieții lui. Pentru că s-a demolat chiar și după 1989, au rezultat alte zone pustii, terenuri virane.

E posibil să fiu subiectivă. Eu aș propune reconstrucția monumentelor dispărute sau demolate: Mănăstirea Văcărești, hanurile care sunt în ruină, mici palate sau conace lăsate să se distrugă. Toate monumentele au fost desenate, există planuri-fațadă din perioada când s-au construit sau relevee înainte de demolări, deci informația există. Nimeni însă nu și-a pus problema reconstruirii. Un oraș ideal și-ar respecta trecutul.“

EXPOZITIA “GENERATIONS” LA TEATRUL NATIONAL BUCURESTI – 6 IUNIE 2019

HUMAN IMAGE at Broward Art Guild Gallery, Fort Lauderdale, Florida – May 22 – June 21 ,2019

SPRING FLING SALON at Broward Art Guild, Fort Lauderdale, Florida – April 3-19, 2019

INTERVIU ROMANIA LIBERA, 29 MARTIE 2O19

Portret de artist – Paula Craioveanu: “Pictura mi-a schimbat viaţa” interviu de ION DIAMANDI

În interviul acordat ,Paula Craioveanu şi-a expus ideile şi experienţele în cele patru domenii în care s-a remarcat cu deosebită forţă: pictură, fotografie, arhitectură şi design

Pictură, arhitectură, fotografie, design (interior). Sunt 4 direcţii, care îţi este cea mai apropiată?
In momentul de fata pictura este cea care m-a acaparat. Ma pregatesc pentru participarea la o expozitie in strainatate.
Dar indiferent ca e vorba de pictura, grafica, fotografie sau arhitectura, ceea ce produc are anumite caracteristici comune, trece prin filtrul personalitatii mele, este un tot. De aceea am expus pictura si grafica, sau pictura, fotografie si colaj, pentru ca au in comun tema, ideea si modalitatea mea personala de exprimare. De multe ori fotografiile reprezinta materialul de la care pornesc desenele, colajele, picturile.
Arhitectul este deobicei un perfectionist care atunci cand proiecteaza o casa ar dori sa faca si amenajarea interioara, ar dori sa fie o casa unitara din punct de vedere stilistic, sa realizeze si proiectul de iluminare, sa faca si design de obiect, sa intre in detaliu, dar in practica are rar aceasta ocazie.
In trecut artistul era si arhitect si pot sa dau exemple ilustre din Renastere, dar voi da mai bine exemple dintre arhitectii romani care au fost si pictori sau graficieni profesionisti: G.M. Cantacuzino, Marcel Iancu, sau Horia Damian.
Arhitectura poate fi si ea o arta, depinde cum este abordata, exista “arhitectura inginerilor” si in acelasi timp exista si arhitectura care pune accent pe estetic, pe proportii, pe frumos.
Am incercat sa –mi creez un mediu in care sa pot sa am autonomie, sa lucrez si sa pictez ce imi place. In paralel cu pictura, incerc sa fac amenajari interioare sau un proiect de arhitectura. Timpul e limitat asa ca nu este usor. Mi-am construit doua websiteuri unul care sa inglobeze toate aceste preocupari – www.paulacraioveanu.com si altul doar pentru pictura grafica si fotografie www.cpaula.com

Ce înseamnă arta pentru tine?
Pictura mi-a schimbat viata. Pictura ofera libertate totala si in arta pot fi eu insami in totalitate. Nu exista o cerinta impusa din exterior, o tema impusa sau un buget, un comanditar , asa cum se intampla in proiectele de arhitectura sau design. Astfel am putut sa imi aleg singura tema, personajele, culorile, formele, lumina, si sa le pun in scena, adica pe panza din fata mea. Am momente cand am nevoie sa ma intorc pe taramul stiintei si al gandirii logice si atunci ma intorc la arhitectura. Arhitectura este de fapt legatura dintre stiinta si arta.

Care sunt culorile preferate?
Albastru în toate variantele sale, de la albastru cobalt, de Prusia, la ultramarin şi turcoaz. Nu am însă o atracţie specială spre culorile reci, nu sunt o persoană rece, a anumită culoare atinge o coardă sensibilă. Îmi place mult şi auriul (în special combinaţia cu albastru) iar cred că aceasta este, la fel, o moştenire din partea tatălui care picta şi icoane.
In ce spatiu consideri ca se incadreaza arta ta?
Cred ca pictura mea are o modernitate clasica. Cateodata ma simt o persoana a unei alte epoci, obligata sa traiasca in prezent. De aceea lucrarile mele au referinte istorice. Criticii le inscriu insa in postmodernsim.
Cum te împarţi între direcţiile de manifestare, cum îţi alegi proiectele?
In pictura am temele mele, pe care le continui. Multi ani am pictat interioare, picturi pe panza care reprezentau interioare imaginare. Daca pictura mea din jurul anului 2000 era inspirata de arhitectura, cu timpul am devenit mai indrazneata. In prezent lucrez la o serie de nuduri sau nuduri amplasate in interioare, intr-un decor. Asa am reusit sa imbin cele doua lucruri care ma atrag – interioarele si personajele redate sculptural. Am avut o perioada in care am pictat scene inspirate de mitologie si aceeasi tema am abordat-o digital in colaje.
In arhitectura si amenajari , am ales proiecte mici pe care sa le pot realiza singura si pe care sa pot sa le duc la bun sfarsit si sa imi pot pune in practica ideile. Mai exact fac amenajari interioare si proiecte de vile, locuinte unifamiliale. Mi-ar placea sa ma ocup mai mult de proiecte de restaurare, pentru ca am studiat ani de zile arhitectura istorica si in acelasi timp inteleg bine structura caselor vechi si cum pot fi consolidate sau insanatosite.

La ce expo internaţionale ai participat şi care au fost aprecierile? În ultimul timp, care au fost expoziţiile şi ce proiecte ai abordat?
In ultimii ani am participat la mai multe expozitii in New York si Los Angeles. La sfarsitul anului 2018 am avut o expozitie personala de pictura si grafica in Bucuresti. In California expun in doua galerii, una in Santa Monica, si alta in Los Angeles, iar in New York intr-o galerie a artistelor – femei. Si la noi in tara, s-a organizat luna aceasta o expozitie eveniment “Women Power in Art”, care reuneste lucrari din colectii particulare a 100 de artiste din perioada interbelica, din comunism si post-comunism. Aceasta expozitie, in care am doua lucrari, se doreste a fi o reparatie a lipsei de expunere si umbrei in care s-au aflat artistele vizuale.

Ai fost deci deseori in State si esti in contact cu lumea artei de acolo. Cum gasesti Romania din punct de vedere al creativitatii si interesului fata de arta in comparatie? Dar din punct de vedere al pietii? Te-a influentat ce ai vazut acolo din punct de vedere al stilului?
Da, cred ca m-a influentat in sensul ca mi-a dat curaj. Am vizitat multe galerii si am observat ca este promovata si vanduta atat arta abstracta cat si cea figurativa, galeriile sunt specializate pe stiluri sau epoci. In general, atat artistul cat si galeristul gandesc la scara mare, nu numai din punct de vedere al dimensiunilor ci si a modului cum abordeaza o serie de lucrari, un proiect. Din punct de vedere al stilurilor in arta, America nu a renuntat niciodata la pictura figurativa, desi acolo s-a nascut dupa razboi expresionismul abstract si s-a practicat arta conceptuala, ambele ca revolta impotriva modernismului. Dar in paralel s-a dezvoltat stilul hiper realist, aproape fotografic. In prezent in lumea artei se observa o revenire la figurativ
Diferenta consta in faptul ca lumea artei din America functioneaza si ea dupa regulile capitaliste, e motivata de bani. Acest lucru nu este neaparat rau dar putini artisti ajung sa foloseasca mecanismul in favoarea lor. Partea buna este ca si banii sunt mai multi. In America, numarul de artisti si de galerii este mare si este cu atat mai greu sa iesi in evidenta intr-o mare de de artisti, este un fel de “cenzura” a cantitatii uriase de productie artistica. Si un alt lucru pe care l-am observat la galeriile din New York si Los Angeles, este ca artisti din intreaga America doresc sa expuna in aceste galerii, participa la concursuri, si pentru ei este greu de patruns in galeriile din orasele mari. Ei vin in New York si Los Angeles exact asa cum vin si eu, chiar daca Romania se afla la mare distanta!
Oamenii sunt interesati de arta. In ambele orase este o traditie ca majoritatea vernisajelor sa fie simultan joi, si o mai mica parte, sambata. In New York multe galerii sunt grupate in Chelsea, in sudul Manhattan-ului, asa ca in zilele de vernisaj, vizitatorii fac un tur al galeriilor, mergand de la un vernisaj la altul. In Los Angeles, mai exact in Downtown LA, la una din expozitiile anuale la care am participat alaturi de alti artisti, aceasta avea loc intr-o hala de la inceputul secolului reconvertita in galerie de arta. Intr-o singura seara au fost cateva mii de vizitatori.

Cum consideri că merge piaţa de artă în România astăzi, care este statutul artistului? Cum este apreciată arta contemporană?
Arta contemporana are admiratorii ei, dar majoritatea licitatiilor din Romania se organizeaza si vand lucrari de arta veche sau moderna, interbelica, si nu arta contemporana. Au aparut multe galerii independente mici, care promoveaza artistii contemporani si ocazional se organizeaza Saloanele Uniunii Artistilor Plastici de pictura, sculptura, grafica, arta decorativa sau arta religioasa. La salonul de grafica, numit Grafica romaneasca, si la Salonul Medieval, am participat si eu anual, impreuna cu unchiul meu Emil Craioveanu care este si el artist vizual. Piata de arta romaneasca este in formare, este dezvoltata atat cat permite puterea de cumparare si inclinatia spre arta a oamenilor. Oamenii ajung greu in galerii, si deobicei doar daca au o relatie directa cu unul dintre artisti, din lipsa de promovare a evenimentelor. De multe ori expozitiile sunt prezentate la tv dupa ce acestea s-au si inchis! Daca expozitiile ar beneficia de aceeasi promovare cum se intampla cu un film nou, sunt convinsa ca oamenii ar veni.

Ca student, ce arhitecţi şi ce artişti plastici te-au marcat în mod deosebit?
In America fiind, l-am apreciat pe Edward Hopper, pictor cu scene melancolice si enigmatice in spatii arhitecturale si urbane. Dar m-am simtit mereu mai apropiata de pictura europeana, de pictura metafizica a lui Giorgio di Chirico, care se desfoara in scene urbane misterioase. Arhitecta fiind, am fost atrasa de pictura abstracta a lui Pier Mondrian si Kandisky, care se bazeaza pe geometrie si mai putin de gestualisti, cei care arunca cu culoarea pe panza, si realizeaza „action-painting”. Arta moderna oscileaza intre stiluri opuse: figurativ si abstract.

Ce moştenire ai din partea tatălui pe linie spirituală, în special, şi din partea familiei, în general?
Tatal meu, Vasile Craioveanu a fost pictor si ceramist si am crescut practic in atelierul lui. Din partea lui am mostenit dorinta de a desena si a picta si o anumite capacitate de a fi libera in momentul in care lucrez. Apoi dorinta de a lucra constant. Astfel creatia devine un mod de viata. Din partea mamei mele si a familiei am avut toata sustinerea.

Care este părerea ta despre Şcoala de arhitectură de la noi? dar cea de artă?
Scolile romanesti de arhitectura si de arta sunt bune. Problema lor, ca si a altor scoli din Romania, este ca cerintele sunt foarte mari, in timp ce se preda mult mai putin, iar profesorii nu mai impartasesc tot ce stiu studentilor. Universitatea de Arhitectura, este o scoala serioasa si in cei sase ani inveti sa fii riguros, in orice domeniu ai lucra ulterior.

De unde atracţia către fotografie?
Cum spuneam, am terminat Universitatea de Arhitectura. Apoi am urmat Universitatea de Arte pentru un doctorat in arte vizuale cu tema „Geometria spatiului interior in pictura olandeza a sec al XVII-lea”. La Arhitecura, in acea perioada, se faceau si cursuri de urbanism, si de restaurare si de design, nu exista separarea pe facultati din prezent. De multe ori aveam proiecte de urbanism in care trebuia sa inventariem o zona, sa stabilim monumentele de arhitectura, in ce stil se incadreaza si sa fotografiem cladiri, fatade, detalii. La fel la Istoria arhitecturii / Restaurare, trebuia sa aplicam teoria arhitecturii comparate, in care stabileam ce elemente comune au diverse cladiri situate in locuri diferite din oras, dar care erau inrudite prin stil sau apartineau aceluiasi autor. Si in final la proiectele de arhitectura, primeam un sit pe care urma sa construim virtual.. primul lucru mergeam sa-l vedem si sa-l fotografiem. Deci fotografia este foarte des utilizata si iubita de arhitecti. Eu am fost atrasa de partea artistica a arhitecturii: de sculpturile si basoreliefurile de pe fatade, de ornamentica, de decoratiunile din metal,lemn sau ceramica, si de pictura integrata in fatade. Pasiunea aceasta s-a concretizat intr-o carte-album “Bucuresti – Portretul unui oras”

Cum a pornit şi cum a decurs proiectul “Bucuresti – Portretul unui oraş”?
S-a nascut din dorinta mea de a inregistra si fixa valorile arhitecturale ale orasului. A aparut in 2010 si doresc sa–l reeeditez intr-o editie adaugita.
Este vorba un album de fotografie, un portret al orasului prin intermediul a sute de imagini, care doreste sa analizeze diferite momente din istoria arhitecturii, prin ceea ce a ramas in situ. Din arhitectura Bucurestiului din ultimele sute de ani s-au pastrat biserici, manastiri, ruinele Curtii Domnesti, hanuri. Restul constructiilor si cele mai multe, sunt din secolul al XIX-lea, deci destul de recente pentru un oras european, si putine, dar totusi suficiente pentru a ne face o parere despre evolutia orasului de la stilul otoman balcanic, cu hanuri, manastiri, pravalii, locuinte inconjurate de gradini pe strazi serpuitoare, pana la orasul modern, cel cu bulevarde si trama stradala ortogonala. Sfarsitul sec al XIX lea si secolul XX au adus stilurile apusene, neoclasicism, eclectism, artdeco, modernism, pana la arhitectura de metal si sticla din prezent.
Albumul prezinta strazi, case particulare, constructii publice si detalii reprezentative pentru stilurile arhitecturale, asezate cronologic. Contine deasemenea date despre arhitect, stil si anul constructiei. Am incercat sa aplic metoda arhitecturii comparate si sa o ilustrez. Prezentate comparativ, se poate constata cum anumite cladiri contin elemente stilistice comune chiar daca apartin unor arhitecti diferiti si dintre aceestea unele sunt mai valoroase si merita scoase in evidenta, in timp ce altele sunt reluari acele unor stiluri si teme.
In cronologia albumului, se poate vedea cum ornamentele au disparut progresiv si au fost inlocuite de detalii tehnice. Cu timpul a prevalat functionalul iar partea artistica a devenit mai putin importanta. Ornamentul, vorbeste despre epoca si caracterul celor pentru care a fost creata constructia. Arhitectura moderna a eliminat ornamentul fiind considerat un surplus inutil, astfel incat a devenit mai importanta structura unei cladiri si multiplicarea in masa a constructiilor.
Am inclus in album si pagini cu sculpturi – capete decorative de pe fatade, unele din ceramica, altele din piatra sau mai noi din ciment, numite si mascheroni. Alaturate creaza o imagine de ansamblu, un colaj, o armata de personaje feminine si masculine apartinand altei epoci.

Ce părere ai despre casele vechi de la noi? Ce s-ar putea face?
Desi s-a demolat mult incepand cu anii 70 si in anii 80, si s-a incercat stergerea trecutului, mai exista inca case vechi! Analizand raportul dintre nou si vechi in oras, se observa cum zona veche este mult mai mica si dispare pe zi ce trece.
Personal sunt atasata de oras si de arhitectura istorica si sunt adepta restaurarii si ma opun demolarilor. Casele vechi poseda anumite calitati, sunt mai spatioase decat apartamentele noi, care sunt construite conform teoriei spatiului minimal necesar. Materialele sunt naturale, doar caramida si lemn, betonul s-a introdus in perioada interbelica dar se folosea doar limitat, la inceput doar la plansee si nu pentru cadre, centuri, grinzi.
Casele istorice, chiar daca nu sunt monument, au un stil, proportii, echilibru, ornamente, detalii. Multe sunt unicat. Au valoare tocmai pentru ca provin din alt timp si sunt reprezentantul lui
Trecutul este important. Bineinteles ar trebui in primul rand restaurate monumentele istorice, si acestea la randul lor sunt grupate in monumente de clasa A, B dupa gradul de importanta. Restaurarea inseamna de multe ori introducerea betonului si refacerea completa a ornamentelor, distrugerea casei si apoi reconstructia ei. De multe ori rezulta o alta casa! Obiectul istoric, care este unic, dispare. Cred ca ar trebui interventii mai putin brutale si conservatoare. Demolarile nu inseamna neaparat progres! Multe case si vile au fost inlocuite cu blocuri – locuinte sau birouri – care nu sunt altceva decat arhitectura de consum.
Teoria potrivit careia este mai ieftin sa demolezi si construiesti ceva nou, decat sa restaurezi, este complet falsa, nu este mai ieftin, este doar mai facil si mai rapid, manopera fiind mai redusa.
Casele vechi pot deveni confortabile asa cum este o locuinta moderna.
Din fericire in ultimul timp s-au refacut si restaurat multe vile si proprietarii au devenit mandri de ele.

Ce ai propune cuiva ca proiect de interior pentru o casă/apartament nouă/nou? Detalii
Pornind de la vila Palladiana, care este modelul locuintei din Renastere, as propune o casa care sa se dezvolte in jurul unui spatiu central, unui hol sau al unei curti interioare. Bineinteles, ar beneficia de tot ce e necesar intr-o casa moderna din punct de vedere al instalatiilor, al sistemului de iluminat, de sunet etc. As pastra legatura cu natura, mai ales in cazul unor vile care se construiesc in afara orasului, incercand sa aplic principiile orasului gradina. Bucurestiul era in sec al XIX-lea un oras gradina, parcelele erau mari, casele erau inconjurate de gradini, densitatea populatiei evident mult mai mica. Legatura cu natura inseamna ferestre largi spre exterior, aerisire naturala, spatii de legatura intre interior si exterior cum ar fi terase, pergole, foisoare.

WOMEN POWER IN ART- Castelul Cantacuzino, Busteni, Romania – 21 februarie – 9 iunie 2019 Vernisaj 21 februarie .

La Castelul Cantacuzino – Busteni
Liliana Popa,
istoric de artă, scriitor, jurnalist

Expoziția celor 110 pictorițe din România deschisă la Castelul Cantacuzino din Bușteni
Atîtea minuni adunate într-un castel !
Dacă nu ați văzut expoziția celor 110 pictorițe din România deschisă la Castelul Cantacuzino din Bușteni trebuie neapărat să mergeți pentru că lucrările reunite aici nu le veți mai întîlni în muzee sau alte expoziții…Pretext să mergeți la Bușteni, să respirați în pădure și în fața tablourilor expuse la castel !
Expoziția Women Power in Art include lucrări ale peste o sută de artiste. Expoziția este structurată pe perioade, împărțite în patru săli.În sala centrală lucrări de grafică contemporană, în stînga sala de pictură contemporană, lucrări ale artistelor din perioada interbelică , lucrări din perioada comunistă – realism științific și evident lucrări din perioada postdecembristă 1989 și o instalație video interactivă imersivă.
În circuitul expozițional o sală este conscacrată artistelor vizuale din perioada interbelică :
Rodica Maniu Mutzner (1890-1958) cu lucrarea Femei în biserică – o eboșă, o compoziție totemică zic eu, femeile aplecate dintotdeauna către sacru, aici către biserică, chiar dacă nu sînt în genunchi. Femeile au mîinile împreunate într-o rugăciune mută, către cosmos . Predomină un maron obținut din roșu permanent șu albastru ultramarin.
Ottilia Michail Oteteleșanu (1885-1974), tot în sala interbelicilor cu 3 lucrări, peisae din Balcic, Bușteni, cu tușe spontane, desen clar, sugestiv, al spațiului, contururi făcute cu siene, o dominantă caldă….
Lucia Dem Bălăcescu (1895-1979), Nadia Grossman Bulighin (1891-1930), Titina Călugăru (1911-1973), Ecaterina Cristescu Delighioz (1901-1973), Margareta (Medi) Wechsler Dinu (1908-2016), Micaela Eleutheriade (1900-1982), Céline Emilian (1898-1983),Eugenia Filotti Atanasiu (1880-1968), Jenița Ghiga Bulbuc (1901-1979), Coca Meţianu (1910-2014), Ecaterina (Titi) Filionescu Murnu (1906-1982), Rodica Maniu Mutzner (1890-1958), Ottilia Michail Oteteleșanu (1885-1974), Milița Petrașcu (1892-1976), Elena Popea (1879-1941), Riza Probst-Kraid (1894-1983), Magdalena Rădulescu (1902-1983), Wanda Sachelarie-Vladimirescu (1916-2008), Cecilia Cuțescu Stork (1879-1969), Marga Ștefănescu (1913), Elena Muller Stăncescu
Margareta Sterian (1897-1992), cu patru lucrări în acuarelă și ulei pe pînză, sugerează figurativul, pare un post impresionism
Hedda Sterne (1910-2011).
Expoziția continuă cu sălile dedicate perioadei postbelice și manifestările artistelor în perioada comunistă incluzând nume precum: Emilia Apostolescu (1927-2016), Felicia Avram (1921-2006), Ileana Balotă (1927-1996), Elena Bianu (1927-1991), Geta Brătescu (1926-2018), Emilia Boboia (1936), Eva Cerbu (1924-2008), Florica Cordescu (1913-1965), Simona Vasiliu Chintilă (1928-2009), Michaela Nica Crăciun (1934), Constanța Crișan (1925-2007), Cornelia Daneț (1929-2015), Niculina Delavrancea Dona (1890-1981), Nuni Dona (1916-2006), Emilia Dumitrescu (1921-2005), Ana Iliuţ (1913-1991), Frieda Imling Fodor (1928), Rodica Lazăr (1931-2009), Hedy Löffler (1911-2007), Ligia Macovei (1916-1998), Puia Hortensia Masichievici (1917-2010), Elvira Micoș (1914-2014), Natalia Matei (1916-1984), Lidia Mihăescu (1918), Rodica Anca Marinescu (1937), Doina Moisescu Herivan (1944),
Letitia Oprisan (1937) – lucrări de grafică și o pictură. Folosește pete puternice de culoare, tușe fine care desenază suprafața colorată
Lili Pancu (1908-2006),
Rodica Pandele (1924-2008) cu o lucrare de un figurativ delicat, într-o cromatică în tonuri puternice, fove, ce alternează cu pasteluri.
Alma Redlinger (1924-2017), Florenta Pretorian (1902-1948), Silvia Radu (1935), Tia Peltz (1923-1999 – fac parte dintr-o tradiție a post-cubismului și expresionismului, sînt artiste plastice ce au lucrat în perioada realismului socialist, îndrăznind totuși să fie moderne, atunci !
Alina Roşca (1960-1991), Livia Rusz (1930), Paula Ribariu (1938), Sanda Șărămăt (1927), Doina Mioara Simionescu (1947-2016), Elena Szervaczius (1932-2015), Octavia Țarălungă (1930), Elena Uţă Chelaru (1930-2013), Sofia Uzum(1911-1988), Elena Vavilyna (1901-1971), Ecaterina Vlădescu Draganovici (1930), Xenia Eraclide Vreme (1930-2007), Clarette Wachtel (1926-2011), Eudochia Zavtur (1953-2015).
Perioada post 1989 punctează prezențele unor artiste precum:
Cornelia Victoria Dedu- cu o lucrare intitulată “Biserica Sfântului Niculae a căpitanului Măldărescu din Măldărești” . Pare că lumina pătrunde în lucrare, poposește și apoi se revarsă spre privitor. Zidul alb al bisericii din care răzbate lumina din crăpături tainice, crucile, cimitirul, iar în spate viața – copacii verzi. Cornelia Victoria Dedu pictează cu o forță interioară care imediat te aduce în universul ei, te cucerește cu măiestria calităților ei plastice, cu jocul bine studiat al culorilor abundente și al tușelor dinamice, hotărâte dar și pline de grație.
Cornelia Victoria Dedu este una dintre cele mai active prezenţe expoziţionale ale fenomenului artistic actual. Interesată de subiectul plastic, de posibilităţile lui expresive grefate pe suportul unei scheme compoziţionale bine studiate
Mirela Hagiu – este prezentă cu două citadele, două lucrări realizate în planuri sensibil colorate, supraetajări de culori în lumină, pure, contrastante, ce uneori se întrepătrund…. sugerînd arhitectura, ce dau un sentiment …muzical lucrării, …. Aspect orfic, de orgă colorată. La plasticiana Mirela Hagiu aria figurativă este alăturată celei abstracte, din dorința firească manifestată de artistă, de a-și semnala demersul complex, care are în egală măsură un recurs la real și un altul, îndreptat către abstract.Tușa spontană, proaspătă lasă impresia unei continuități ce poate fi urmărită în cele două tipuri de construcție care o preocupă intens pe artistă. Dacă în lucrările figurative, atmosfera joacă, dincolo de peisajul surprins, rolul principal, cu o serie întreagă de elemente care vorbesc explicit despre anotimp și momentul zilei, în operele abstracte, fluiditatea tușei preia întâietatea discursului. Mișcarea, capătă vizibilitate, chiar concretețe, îndeosebi în delicatele fluidități de culoare la care recurge Mirela Hagiu.
Paula Craioveanu(1976) prezentă cu excepționale lucrări de grafică la castelul de la Bușteni. Două nuduri care trădează mîna precisă a arhitectului care a desenat primordial., pentru că Paula Craioveanu este și absolventă a Universității de Arhitectură Ion Mincu din București. Sînt desene transpuse în compoziții de o mare expresivitate. Unul dintre nuduri, amintește de corpul unei femei așezată pe o pajiște, cred eu, ce se sprijină în mîna dreaptă, mînă ce iese din spatele personajului și pare să curgă precum o apă. Există o fină armonie între poziție, ipostaza aleasă și mesajul pe care și -a propus să îl transmită. Cromatica m-a impresionat, un albastru, tonuri de turcoaz, galben – ocru într-o armonie bine studiată. Celălat nud, un nud modernist pe care apar umbre și lumini, degete pe umăr, pe încheietura mîinii, pe gleznă, pe șold, îl lasă pe privitor să viseze, să își imagineze silueta silfidă, mîngîierile efemere, fragilitatea acelei femei….
Mantescu Isac Marinela – (1954) – plasticiana în binecunoscuta-i manieră exuberantă, este prezentă cu o pictură ce are ca temă – flori în cerdac, unul dintre subiectele, temele preferate de pictorița Marinela Măntescu Isac. Pictura ei aparent spontană se structurează pe o compoziție plastică riguroasă, chiar dacă privirea îți e atrasă mai întîi de jocul pată și linia spontană, fluidă, liniile ei curg, tușele…
Marilena Murariu (1954) – o fină observatoare a poezei Balcicului, e prezentă pe simezele Castelul Cantacuzino cu două balcicuri, peisaje, Ziua și noaptea, în opoziție și o lucrare din și cu o lucrare din seria satirică – oameni politici și năravurile lor…
De la intrarea în Sala de Pictură Contemporană două portrete atrag atenția. Două portrete așezate de o parte și de alta a unei ferestre cu vitralii, asemănătoare prin culoare, aparent asemănătoare, unul modelat, celălat realizat în pete galben – verde
Mariuca Otetelesanu(1949) – prezentă în sala de pictură contemporană cu un portret poetic al unui personaj primăvăratec, feminin, suav, o compoziție în care se joacă cu culoarea, în pete saturate
Dorina Padineanu(1948) – O aquarelă intitulata “Sînziana”, un portret feminin, un portret de fată,cu coroniță de flori pe cap, portret modelat într-o manieră a pastelului specific autoarei.
Iris Bianca Teodorescu (1968) – o artistă de o mare forță care abordează peisagistica de la Balcic la Veneția, portretistică atemporală, de la maniera renascentistă la cea figurativă, pictează biserici, mînăstiri cu mîna și cu mintea celui care îl are pe Dumnezeu mereu aproape. Are o manieră simbolistic expresionistă, se combină cromaticul cu gestualul.
Andreea Gheorghiu – între săli, prezentă cu două lucrări mari executate în stil propriu – Andreea Gheorghiu Grapa (1966). Tratarea plastică a suprafeței are o atingere cu post cubismul, lucrări expresive, monumentale, realizate într-o manieră personală.
Acordurile puternice, de multe ori îndrăznețe, apropiindu-se uneori de viziunea expresionistă, predomină în lucrările sale (acrilice, ulei, acuarelă): portrete, flori, peisaje, compoziții tematice etc. Teme și motive consacrate, cu o lungă istorie, sunt abordate dintr-un unghi personal, eliberat de influențe, liber și ușor abstractizat.
Judit Crăciun (1946), Dalina Bădescu (1990), Adela Bonaț Mărculescu (1981), Marieta Besu (1956), Mariana Bojan (1947), Maria Cornea (1982), Anca Dănilă (1982), Vioara Dinu (1956), Simona Dobrescu (1980), Amalia Dulhan (1985), Gabriela Culic (1965), Letiţia Gaba (1969), Andreea Gheorghiu Grapa (1966), Martina Grigorita (1986), Mirela Hagiu (1963), Mirela Iordache (1978), Maria Jarda (1981), Nadine Kseibi (1995), Rodica Lomnășan (1965), Ileana Dana Marinescu (1944), Marinela Măntescu Isac (1954), Marilena Murariu (1954), Măriuca Oteteleșanu (1949), Dorina Pădineanu (1948), Ileana Ploscaru Panait (1959), Eliza Popa (1967), Claudia Popescu (1960), Corina Preda-Perianu (1963), Simona Predescu (1965), Gabriela Ricsan (1951), Iris Bianca Teodorescu (1968), Mirela Trăistaru (1972), Iuliana Vîlsan (1971), Carmen Văideanu Catrinescu (1953), Alina Vodă (1948).
Expoziția-cercetare „Women Power in Art” este alcătuită din lucrări de artă originale, artefacte și instalație interactivă. Expoziția cuprinde și o prezentarea, ca index a peste 1.800 de artiste din România, dintre care unele mai puțin cunoscute, datorită faptului că nu au beneficiat încă de recuperare și reevaluare istorică dar și o selecție a câtorva artiste femei prețuite prin premii și diverse onoruri publice.
Lucrările din expoziție fac parte din unsprezece colecții private: colecția Gheorghe Burtea, colecția I. și L. Gavrilescu, colectia Emil Ene, colecția Farcaș, colecția Damian Florea, colecția Arcadia Hinescu, colecția Dorin Mihalache, colectia Sorin Mihailescu, Cosmin Nasui Collection & Gallery, colecția Dodo Niță, colecția Boris Paraschivescu, colecția Puiu K. Patzelt, colecția Armand Voicu precum și colecții ale artistelor și familiilor acestora. Majoritatea lucrărilor au fost rar expuse sau neexpuse până acum. Selecția artistelor din expoziție a luat în considerare fondurile de lucrări disponibile din cele peste 13 colecții private de artă românească.

Liliana Popa
istoric de artă, scriitor, jurnalist

NUDE ART LA – March 29 – 30, 2019

LAAA – OPEN SHOW – Gallery 825 – December 18, 2018 – January 11, 2019, curated by Cynthia Corbett, from Cynthia Corbett Gallery, London

Perspective mitologice / Mythological Perspectives – solo show
Bucharest, November 30th – December 3rd

https://www.youtube.com/watch?v=E3XZ209MMdM